O pajiște în care
Se odihnesc cocori..
Fânul nu poate păstra
Inefabila lor
Grație ostenită
După atâta migrație.
O glastră cu salvie
Și margarete
Nu are glasul lor
Fiind atinsă.
Și totuși...
Se întâmplă
Să pășească atent
Până în pridvor,
Să privească cu
Lina lor curiozitate
Cum arată poarta,
Fereastra, peretele scorojit
Iar din curbura albastră
A glastrei
Să se audă
Un sunet clar,
Trecerea lor
Să vibreze, să cânte.