Printre clădiri perimate
amuțite din veacuri trecute
aleargă carcase metalice
zdruncinând temelia
junglei urbane

clepsidre de varii dimensiuni
își varsă nisipul în abstractul din jur
epuizând în cadențe grave
aura ce într-o clipă
un suflu împresura

tot ce auzi
e doar urlet de fiare
vaietul zgrunțurilor de smoală
asfaltul se lamentează în van
de atâta volum care-l calcă

printre betoane și griuri banale
se ascunde speranța
cu tușele-i optimiste.