Mi-ai lăsat parfumul în poală,
o pasăre din apropiere
s-a luat după urme,
a obosit
căutând amintirea ta proaspătă.

Dă-mi haina jos
și-ți vei privi goliciunea
cum se umple de mine.

Nu trebuia să întrebi pietrele,
am fost acolo
înainte de a fi ochiul tău.
Nu știai să-mi vezi lipsa.

Mi-am zis de multe ori:
mă lepăd de tine,
de râul care te-a scos la mal...
tulburat, Dumnezeu mi-a răspuns:
nu știi ce faci.

Poate că cer prea mult.
Încă sunt trup
și îmi caut un loc înalt
să-mi înfloresc crinii.