cine sunt, dacă nu mai vreau să fiu cineva,
cine sunt, dacă ratez din nou ultima treaptă și cad și uit tot.
cum mă mai recunosc, dacă nu știu ce par a fi
nepoată de bunici care nu mai sunt,
fiică nerecunoscătoare și absentă,
colegă pădureață,
prietenă cu păreri mai mult nespuse,
mamă de pisici prea multe și încăpățânate,
amantă reticentă,
femeie puternică și independentă care uneori vrea să se mute urgent în pădure.

* * *
poate liniștea și fericirea nu sunt pentru mine,
poate au fost doar în primii 6 ani, înainte să fiu interceptată și dusă înapoi în societate,
poate s-a făcut un schimb energetic când a încetat să-mi fie frică de întuneric,
dar am început să am anxietate față de tăceri agresive și degete lungi roșii.
s-au adunat pe urmă condropatii la articulațiile sufletului.

* * *
mi-am dorit mult timp să fiu un autor omniscient,
am vrut să am opțiuni reale,
să aleg când să vin, cum să plec, cât să stau, de ce să mă întorc.
mi-ar fi plăcut să desenez tranziții mai ușoare,
să știu unde se vor termina în timp diversele poteci.

* * *
mă deranjează uneori toate cuvintele tale, pentru că nu sunt despre mine,
sunt despre altă viață față de care mă simt mai mult invitat decât martor.
mă uit prin gaura cheii minții tale ca la un spectacol
cu cronologie neliniară și scenariu întortocheat,
cu personaje multe, care au roluri deja stabilite.
tu ești un narator nesigur,
te cred fără nicio îndoială că nu știi mai mult,
dar nu-mi inspiri mereu încredere
că vei face următorul pas după ce se schimbă decorul.

* * *
cine sunt, dacă nu mă mai caută nimeni,
dacă nu mă așteaptă nimeni dincolo de ușă.
cine sunt, dacă nu mă vede nimeni.
cine sunt, dacă nu o să mă mai vrei.
cine sunt... dacă nu pot să fiu mai mult.

26 octombrie 2026