De dimineață mă duc și pe la biserică.
Cică au adus un sfânt.
Dau și eu niște pupături,
poate fac zgomot în cer.

O să prind ceva curaj
și o să-i spun șefului
să-mi mărească leafa.

Cu patru sute de lei
fac aproape un plin pe lună.

Pe la cinci intru într-o librărie
să văd dacă au făcut loc pe raft
pentru Nobelul unui român.

Îl aștept...
Nici nu mai întreb al cui.

Ei o să-i duc un buchet de flori.
Precis își va pune întrebări.
Își va deschide poșeta
să vadă dacă are rujul la ea.

Când ajung acasă, o să fac un duș.
Tot zumzăitul ăsta
să se înece
în picăturile aproape reci
ale obișnuinței.