sã tot cadă stele
sã cadã tot cerul peste toate culmile
culmea culmilor e tot o nesãtulã poftã de-a mea
şi infinitul
şi și și
de ce sã nu cadã şi el
ce ar putea avea împotriva vrerii mele
nici mãcar nu se poate defini
e ca şi cum n-ar fi decât o iluzie
cum visez şi eu cã sunt nemuritor
şi mã nasc

chiar şi atunci când nu am nicio dorinţã
nici nimic împotrivã lor
oricum nu ar conta
sau
dacã ar conta
oricum nu am nimic
nici împotrivã
nici deopotrivã

adicã un fel de a ne duce dorul
de niciunde spre nicãieri
prin iubiri succesive
cumva concentrice
din ce în ce mai ample
din ce în ce mai de nestãpânit
aproape imposibile

precum niște absurde reduceri de relativ
într-un amãgitor joc de-a cercul
născut dintr-o picãturã
care a uitat legea
şi zboarã
dinspre centru înspre nemãrginire
fãrã nici o frecare
ideal