Bătrânul are gândirea în palme

Bătrânul are
toată istoria familiei sale
în urechea vuind,
ce nu mai vrea
să audă
zgomotul și furia
lumii de-afară.

Cartografierea păcatelor
și a greșelilor
de 91 de ani lungi încoace
bătrânul are, se pare,
înapoia pleoapelor
și-n gambele sale rigide,
în rădăcini și-n artere

o dragoste uitată și rece,

ca o durere enormă,
către Mama sa,
Mama tuturor mamelor
și copiilor
lumii,
şi spatele întors
către Tatăl.

Nu știe unde-i Hamangia
sau Panaghia, în România
Sau departe, în munte, în Grecia,
Nu știe cine-a mai fost viu pe-acolo.
El n-a fost nicăieri în lume
în afară de
Buzău, Brăila, Constanța
și la București, la spital, cu salvarea,
la 91 de ani,
când i s-au făcut analize complete
pentru prima dată
în viața lui
lungă.

Bătrânul are o vârstă
străină,
egală cu suferința,
neuitarea,
nemoartea.

E un destin
himeric şi totuşi perpetuu
de fiu al pământului,
neînrudit
cu Cerul,
cu brațe, stern şi picioare
amputate de-un dor
preapământesc,
un dor de o viață
numai a sa,
jind
după tinerețile, femeile, copiii, casele şi fericirile
altora.

E o înstrăinare de sine,
soră cu absurdul, inevitabilul, groapa
şi îndoiala de a mai fi
aici,
rămas
fără ai săi,
fără sens.

Vocea grozavă
își caută încă-un canal,
o ureche și-o inimă
în care să mai curgă
doar liberă
lacrima.

Bătrânul are fața
și gândirea în palme.

Deasupra sa, privește
doar
Tatăl.

— Zvera End

Unchiului meu în vârstă de 91 de ani, Nenea Nelu