Spune-mi, ea mi-a luat locul
Sau doar a învățat să stea în lipsa mea?
Ți-a devenit acasă sufletul ei
Sau doar ți-a fost adăpost când te durea?

Oare te știe dincolo de zâmbet,
Dincolo de tot ce lași nerostit?
Știe ce tăceri ascundeai în tine
Și câte dintre ele le-am auzit?

Eu n-am știut să așez pe nimeni
În locul în care te-am păstrat.
Am lăsat timpul să treacă peste toate,
Dar nu și peste ce n-am uitat.

Și totuși, mă întreb, în nopți târzii,
Când dorul meu nu mai știe să tacă:
Ea e cea pe care ai ales-o să rămână
Sau doar cea care a venit când absența mea devenise plină?