În carnea prin care sângele-mi curge în vine,
Îmi curge vinul strugurilor ce mi i-ai sădit
În podgorii pline de soare și rugăciune.

Acolo unde ai zidit teasc și în mijlocul său turn
Îngrădit cu ziduri imense de piatră în care
Boabele coapte să aștepte a fi culese și
Zdrobite în lin de fecioare picioare.

Trup de fluviu întins din diluvii inundându-mi
Crevasele de-a lungul cărora mi se revarsă
Goluri ale cărnii în care îmi moare
Devenirea ei ce avansează.

Pentru aceasta, seară de seară, ca să nu uit
Curgerea vinului prin bobii de strugur,
Golesc din trupul lor fiecare mugur
În trup să îmi amintesc de tine
Când își creșteau în buturi
Răsărituri sublime.