Iubi-voi mereu cei doi bulgări de noroi
Din carnea ta de piatră în care noi
Trăim, visăm, sperăm și-apoi,
Sub infinite ploi pierim
Necunoscuți și goi.

Cum boabele de struguri cărora în toamne
Le strâng carnea în palme, ca pe sânii tăi,
Visând să le beau, nesătul,
Sângele ca pe lapte.