(I)
mai nou dansez cu necunoscute
și nu le sărut

nu că mi-ar fi frică
să le duc acasă
ci pentru că am învățat
cât de greu e
să scoți pe cineva de acolo
și cât de multă mobilă
poate lăsa în urmă
cineva care n-a locuit
niciodată cu tine

cred că sunt îndrăgostit
doar de omul pe care-l joc
e singura relație în care
amândoi știm că mint
și niciunul nu vrea să plece

⸻

(II)
am încălecat un cal cu aripi
confecționate din toate păsările
care au murit încercând
să-mi explice libertatea

pilotul era colecționar de bestii
de inimi de rezervă
și accidente care vor avea loc intr-o bună zi

i-am cerut să-mi demonteze zborul
ca să nu-mi mai fugă mintea
spre aterizări cu aplauze

mi-am făcut din izolare la sol
o religie privată
cu prea multe sărbători legale

n-aș recunoaște alt dumnezeu
decât dacă l-aș calcula în prealabil
i-aș cere dimensiunile exacte
dovada existenței
și o explicație decentă
pentru toate femeile
pe care le-a creat
cu intenția evidentă
de a mă contrazice

⸻

(III)
timpul e inventat
dar îmi îmbătrânește mama
cu o precizie revoltătoare

chiar și în inexistența lui
îmi trimite facturi pentru sacrificii
pe care nu-mi amintesc să le fi făcut

adaug albuș de ou
depresie domnească
și-mi servesc tristețea
în porțelanul bun al familiei
îi spun majordomului
că totul este absolut delicios

nu avem majordom

dacă viitorul e o iluzie
atunci am ucis deja
tot ce urma să mă venereze

oamenii se schimbă în lucrurile mici
își cumpără alte parfumuri
își tund părul după despărțiri
în lucrurile mari însă
poartă pardesie
cu urme de cuțit pe spate
și își oferă locul în autobuz
celor care i-au înjunghiat

⸻

(IV)
ți-am spus prea mult
la prima întâlnire
te ador în devenire
te pierd în definiție

psihiatrul m-a întrebat dacă mai aud voci
doar pe a mea i-am răspuns
dar vorbește atât de frumos la prima persoană
încât încep să bănuiesc că-i trebuie ceva

m-a provocat să te confrunt
dar mi-e rușine să-ți spun
atât de târziu că tot la tine țin
ca la icoane interzise de inchiziție

mi-e frică de un flit fabulos
de un refuz atât de elegant
încât să fiu obligat
să mă ridic în picioare
și să aplaud

arunc lasouri care ratează
împletite din frânghii de lumină
minele explodează în câmp
odată cu greșelile tale
care au fost mereu acolo
pe care le minimizez
cu profesionalismul unui contabil
fiert să dea faliment

și tu ai fost groaznică

nerecunoscătoare
frumoasă în mod inutil
incapabilă să-ți ceri scuze

fiecare secundă fără tine
devine o nouă revelație
și e obositor din cale afară
să exist într-o perpetuă epifanie
mai ales când adevărul
își schimbă domiciliul
de fiecare dată când îl găsești

⸻

(V)
în casă mă plictisesc
în oraș sufăr de anxietatea publicului
pe care l-am convins compulsiv să mă placă

îmi gestionez reputația
ca pe un cadavru celebru
care încă mai acceptă interviuri

știu să cuceresc o încăpere
fără să mă apropii de nimeni
știu să fac femeile să râdă
și să plec înainte
să afle că gluma eram eu

o dată la câteva luni de zile
recidivez în maratoane de filme porno
cu dialoguri nominalizate la premiul pulitzer
actrițele îmi explică emoțiile
în limbi și flegme
pe care preoții și savanții doar le intuiesc

între două scene îmi verific telefonul
să văd dacă m-a mai iubit cineva
cât timp am fost out of order
ocupat cu anestezia generală

am primit notificare
de fiecare dată când ai plecat și te-am lăsat

ajunsesem la capătul meu nemuritor
și nu meritai să-ți sacrifici tinerețea
învățând să deosebești
simptomele de personalitatea mea
sau care dintre noi
avea dreptul să semneze
în numele celuilalt

⸻

(VI)
mă chinui să scriu
numai despre lucruri fericite
dar fericirea nu-mi oferă
suficient material probatoriu

așa că inventez alte dezastre
și le dau nume de femeie
ca să nu fiu nevoit
să le recunosc drept ale mele

o să citești asta într-o zi
poate lângă un bărbat
care știe să te iubească
fără să transforme fiecare atingere
într-un eveniment biblic
poate care nu știe
dar nu te întoarce în brațele mele
care vor să te seducă înainte de sex
și speră să te uite înainte de moarte

am fost atât de ocupat
să devin imposibil de înlocuit
încât am uitat
să devin posibil de iubit

mi-am construit un altar
din toate oglinzile sparte
în care încă arătam divin pentru altcineva
am îngenuncheat în fața lui
cu aroganța unui profet fals
care își cere iertare
numai pentru a fi admirat că o face

și atunci am înțeles
de ce narcis s-a înecat

nu c-ar fi fost îndrăgostit
de propria reflexie
ci pentru că
atunci când a întins mâna
să se salveze
cel din apă i-a întins-o înapoi
încercând să-l tragă
în tot ce n-a fost niciodată al lui

(06.11.2026)