Pe o balegă în ogradă,
Unde gunoiul e grămadă,
Gândacul și o muscă mică
Se plângeau că le e frică.
Auzind vestea proastă:
Că au pe cineva în coastă,
Musca zise către gândac:
– Nici nu știu ce să mai fac!
Trăiam bine, frățioare,
Când la umbră, când la soare.
Acum nu mai am de ales
Și totuși n-am înțeles.
Vor să ne strângă pe toate,
Să ne bage în bucate.
Nici nu știu ce să mai cred,
Pare a fi ceva putred.
Gândacul drăguț cu ea
Ascultând-o ce spunea
I-a zis: - Situatia este grea,
Uniunea Europeană ne vrea!
Eu am fost de mult admis,
Sunt deja pe listă înscris.
M-a trecut bun aliment
Și-n făina din desert
Musca asculta șocată
Bâzâind chiar suparata
Cum de s-au gândit la noi,
Care stăm doar prin gunoi?!
Sărăcia vor s-o scoată
Cu o muscă deshidratată?
Gândacul de bălegar
Cum era și-n cap murdar,
Zise speriat de vorbe:
– Ne făceau mereu scârbe
Și se băteau toți de muscă.
Acum numai zic că pișcă?
Au făcut-o chiar de oaie!
Hrana bio nu se face din gunoaie!