Bunicul mergea din gară în gară
cu cărți de vândut.
Biblioteca devenise geamantan.
Credința lui nu mai încăpea
în litera legii.

Decretul 358. Început de iarnă.
Măcar să fi fost vară,
să poți mânca iarbă.

Acasă, copiii
așteptau cu gurile deschise
pâinea din geamantan.

Ceferistul de la bilete
avea și el copii.
Câțiva lei pentru el,
încă o pâine pentru bunic
și drumul spre casă.

Apoi, frica.
Doar duba neagră
mai umbla pe stradă.
Le rămânea să ungă pâinea cu frică
și să se sature.

Într-o zi, geamantanul a rămas acasă.

Îngerii îl luaseră.

În urma lui,
cărți nevândute.