Hai să ne jucăm de-a viața,
să facem totul pe dos,
să angajăm amatori pe post de actori
și pe noi să ne uităm,
să ne lăsăm absorbiți de mimica lor și să râdem ca niște neghiobi de costumele lor la mâna a doua.
Și să tragem zăvorul pentru ultima dată,
să dormim în camera din cartierul cu doamne și domni cumsecade,
unde doar pereții au memorie,
unde nimeni nu promite nimic
și nu crede,
un fel de atei declarați.
Și nimeni nu speră.
Și să ne trezim de parcă nimic nu s-a întâmplat,
mai bătrâni și mai goi,
de parcă nu am fost.