mai jos, cercurile de frunze
se încurcă în roțile înglodate ale caretelor,
pregătindu-se de ultimul drum
spre frântura dintre începuturi
caii deshămați dorm strâns, în picioare
doar caretele mai înaintează
prin noroi, nechezând frânt
din când în când
roțile scârțâie pe rând
pe spițele lor se prind gâzele aduse de pelerini
din țări mai îndepărtate
decât ultimele granițe ale imaginarului
au traversat mări, imperii,
religii dispărute,
ducând sub aripi toamna

•

în cel mai înalt ram
corbul își încearcă zborul neinițiat
întâi prin ochiul sticlos
apoi prin muzica dintre lumi
aripile îi tremură scurt
vântul șuieră printre pene.

corbul coboară să ducă veșnicia
într-un alt ram
și mai înalt
și mai dezgolit
și mai lipsit de noima toamnei.

salcâmul își întinde rădăcinile
sub pietrele reci,
luându-și umbra de partea astălaltă a drumului
de-a lungul tulpinii
efemerul prelinge lumina soarelui
adunată peste vară,
trimițând-o înapoi în țărână
lumina se amestecă în humus
și încălzește sub pământ
semințele abandonate de anotimpuri.

corbul își desface aripile
noiembrie s-a pitulat între pene
zborul lui mută povestea toamnei
dintr-un pom în altul
trece peste trunchiuri despicate
peste scorburi pline cu apă.

seara ajunge la cimitir
aici poveștile înfloresc
de fiecare dată când sunt spuse
după miezul nopții.
de sub lespezi șuieră voci stinse
vorbesc despre ferestrele sparte,
pâinea caldă uitată pe masă,
opaițul înecăcios de atâta singurătate
și banca magică în apus de soare

nimic despre moarte
în pământ rămân lucrurile sortite uitării

la marginea aleii
furnicile închid în cercuri
ultimul pelerinaj al lui noiembrie
duc între fălci firimiturile primei lumini
și vocalele durerii
căzute din numele îngropaților.

nu sunt plânsete
nu sunt văicăreli
nici regrete
nici râsete
doar liniștea în care se aude lumina
trecând printre ramuri
și, din când în când,
zgomotul de plumb
din aripa eternului.
corbul se așază pe cireșul
crescut între două morminte,
cu trunchiul despicat
și o singură frunză
rămasă din toamnă

în ochiul lui viu se aprinde lumina

pe scoarța umedă
licăriri se răsfrâng
și intră în despicătura trunchiului
noiembrie a adormit strâns
între lumi
pe cireșul despicat
corbul își ține ochiul deschis.