era în spatele nostru o poveste, adormită
ritualic, îngropată într-un pământ fictiv
o poveste cu un fruct interzis pe care alegeai să-l porţi în braţe
împotriva tuturor, un cântec în strună
ce lume, Doamne, ce tu nebună
şi cineva, din apropierea casei tale, te impingea în prăpastie
în fiecare zi, în fiecare seară cu lună plină
tu priveşti în oglindă, cineva e cu piciorul pe margine
pe o margine a ochiului tău împlinit
un bărbat care îţi arată chipul smead pe ascuţişul sabiei
care nu te îngăduie, încinsă cu pene de păun
unul dintre noi nu mai e, sub puterea celuilalt
nu-şi mai aparţine, pierdut într-un cer străin
un opt de bâte, apoi ceva o să mişte lucrurile
cineva nu vrea să se lase, îmblânzit
**