pãtrund prin timpul pãrãsit demult
ca printr-un tunel deformator
simt mirosul de tutun şi vodcã polonezã
deschid ochii minţii
şi aud modern talking
probabil încã sunt îmbrãţişat
cu prima mea muzã
care se jura cã este studentã la medicinã
şi îşi dansa pãrul negru râzând
de stângãcia paşilor mei
fixându-mi privirea cu ochii ei
atât de zâmbitori
atât de doritori
în care mi se topea inima
deja îmi era teamã
o fricã aiurea
altfel cum aş mai simţi şi acum acel tremur
de dinaintea primului sãrut
pe care ea mi l-a dãruit
ca o recompensã pentru timiditatea mea

în fiecare clipã trãiesc prezentul
ca pe un viitor trecut
şi încerc sã o fac frumos
nu pentru întoarceri
nu pentru amintiri
doar aşa
ca pe un joc ciudat