Îngropat de amărăciunea neputinței,
Putrezește orașul orașelor și mândria mândrilor,
Răpus de cânepă trădării și opiumul dezbinării.
Aceasta e condiția mamei noastre comune,
Roma noastră zace ca un mort,
Prăfuind în anale.
Dar va veni o zi,
O zi dulce ca primăvara tinereții,
Când îi vom arunca pe Brutus și Bolivar dintre noi,
Iar Roma va fi una întruna din nou și deasupra tuturor!
Fă Doamne sfinte să vină când mai curând acea zi !