te-am manifestat ani în șir, așteptând să vii
din ținutul galben, limbile s-au născut și au fost uitate
s-au ridicat în mintea mea imperii și apoi au căzut
și nimic din ce a fost construit nu a ajuns mai sus decât un mormânt
decât numele unui faraon, stins
din memoria oamenilor
la picioarele tale, desculțe de atâta rugăciune
apoi au început să apară semne, după semne
dintr-un singur ochi, din ochiul lui Horus
iar din încrețirea sprâncenelor tale s-au ridicat primele blocuri de piatră
dar nu îndrăzneam să privesc, să simt tulburarea acelui cristalin
făcut să plutească, târât printre dune și apoi ridicat
ridicat în aerul fierbinte de gândurile mele, fixate la îmbinări
cu mâinile care au învățat să te caute
în fiecare piramidă, femeia care plânge deasupra
femeia care plânge deasupra Gizei
ochii mei gravitau în jurul spațiilor mici
ochii mei mirați care au învățat să te caute
în toate golurile numite poveste
(fate will be fulfilled)
****