Să nu uităm de florile din drum,
De diminețile cu gust de fum,
De-un om care ne-a spus cândva „rămâi”,
De toate câte nu le putem spune nimănui.

Să nu uităm de ploaia din april,
De-un zâmbet cald, de-un cântec inutil,
De câte-un vis lăsat pe-un pervaz,
De timpul care trece fără glas.

Să nu uităm că norii trec și ei,
Că sunt și trandafiri printre scântei,
Că orice zi, oricât ar fi de grea,
Ascunde undeva o stea în ea.

Și dacă într-o seară, pe-nserat,
Vom întâlni un suflet întristat,
Să-i dăm din liniștea ce ne-a rămas.