Ecoul linistii imi desparte secunda
in ganduri cu ambra si inimi ce-si zboara
partile moi catre gustul din tine
ce scrie sarutul luminii pe temple inalte,
ard cu focul ce-mi topeste spatiile
pana la izvor, acolo unde am atins
prima oara umbra ta cu marginea vremii,
nu plange, ziua se culca la noi in poale
cu rimele copiilor desculti de pudoare
intors pe-o raza, timpul ne asteapta
sa-i fim martor desfrunzirilor de mirare
despre noi, canta trecerea pacii dincolo
unde sensurile se conjuga in verbe albastre

taci, sa-ti ascult toamna din privire,
sa-mi duc palmele prin parul tau
impletit in caderea frunzelor peste ritm,
sa-ti sterg ultima lacrima din nucul
ce-ti miroase premeditarea
mustind pasiune-noptata
ca o salba de vii in rugina
iubirilor noastre nespuse

taci, sa te ascult impreuna !