Când am să mor...
(așa simt de o vreme)
Să ma imbrăcați
cu blugi-mi negri,
îmbolnăviți de-atâtea rataciri.
Să nu vă pregătiți de vreo plimbare...
e plictisitor să mergeți cu mine...
Mai bine dați-mi foc,
iar apoi vindeți-i
ca pe niște relicve,
cu eticheta că prin ei
s-a scurs un suflet
paradoxal de singur...