Aripi de păsări împodobesc cerul senin,
Și soarele într-un colț se strînge,
Turnul acela înalt ca un spin
Colo sus străpunge.

Copacii nu au nici un tabu măcar,
Stau goi aliniați pe strada,
Iar oameni mulți, cu fețe de var,
S-opresc să-i vadă.

Marea își face loc printre vapoare,
Macaralele înalte tremură de frig
Afara e cald, destul de tare...
...dar gheață este pe dig.

Iarba uscată o aud cum plânge,
Calcată-n picioare
Fetita din tablou, începe a plânge,
Și strânge la piept mai tare o floare.