E noapte afara, iar vântul nu oboseste...
Si viata trece fara resentimente;
Traim doar în pacat
Trecutul e un strat de praf...

Demon, dulce ispita amagitoare
Trimiti spre mine fiorii sa tresara
Of, patima rece, amara...
Destin ascuns în umbre
Ma chemi mereu la tine,
Vrei sa-mi ofer nemurire
Si credinta-mi e apus de soare;

Spirit amortit, neîmplinit
Duci povestea spre un sfârsit.
Si doar el ma asculta,
Viata...nu merita traita
Obosita de atâta frica
M-am saturat sa tot fiu parasita...

„ ma aflu între cer si pamânt,
e întuneric si e frig;
o-mbratisare rece ma cuprinde,
demonii îmi sunt prieteni
cu ochii rosii, lipsiti de sentimente...
înconjurati cu lumânari
uitam de ce-a fost ieri,
pasesti cu mine spre ce-i interzis
ultima lumina acum s-a stins.