Te-am plimbat prea mult desculÈ›
Prin castele de visuri mărețe,
Castele pe nisip înălțate de mulți
Când zidul iubirii începe să-nghețe...

Cu talpa de aluat fierbinte
Păși-ai pe podeaua ghimpoasă
Întinsă de mine stângaci
Pe trupul fantomei cu vise crescută...

Ghimpi prea mari născuți de dactili,
Plete și gheare de figuri de stil,
Fantome prin labirint urlând răgușite...
Și scheunat de cozi prin vânt prăpădite...

Ai obosit, și talpa-ți sângerează...
Și te-ai ascuns pe sub vreun vers
Mai moale și umbrit de mers...
Unde-ai ațipit, și sufletul te lasă.

Acum doar amintirea mă mai plimbă
Prin vechile castele – azi de poveste,
Te strigă, și tresar lilieci fără de viață...
Îți cată resturile, oare, ca să le-ngroape?

27februarie,2002.Ch.