De-o fi nevoie te-oi iubi prin semne
Și urma-ți voi sădi-o în pământ
Din când în când te voi uda, pesemne
Cu ploaia slăbiciunii care sunt.

Voi construi alături obeliscul
Acelei clipe dragi și neînțelese
Ce-o vor culege vulturii cu pliscul
Și-n flori de colț vor duce-o și-o vor țese.

O să-ți mai cânt cu voce tremurată
Un gând neterminat, un gând barbar
Ca o femeie goală, desenată
Pe un perete alb din sanctuar.