De ce mi-e versul fără strălucire,
Mereu același și nemlădiat ?
De ce nu prind c-o singură privire
Podoabe noi într-un mănunchi curat ?

De ce scriu ce-am mai scris și fantezia
În nobila ei zdreanță mi-o păstrez ?
Ca numele-mi să-l spună poezia
Dezvăluind origine și crez ?

Iubirea mea, în versul meu fierbinte
De tine și de dragoste ascult ;
Îmbrac cuvinte noi în vechi veșminte
Și irosesc ce-i irosit de mult.

Cum reînvie soarele apus
Și dragostea mea spune ce s-a spus !