Seninul se gauri la mijloc
facand loc ingerilor serii ,
cei veniti sa ne spele adormirile
in marginea clipei depasite de tremur .
din albastrul sau ieseau zvonuri
despre calatoria noastra stelara ,
despre rugile neauzite
si lacrimile picurate de ceara .
ingerii zvapaira eterul ,
timpul se rupse in doua
intr-o parte ramasera ceturile
in cealalta respiram primaverile
iar mijlocul tresari evanescent
parasindu-si sortirea
peste mileniile celestine...
cineva sopti ca e totusi bine
in pesterile de marmura !