Te apropii și sângele începe să curgă
Din rănile de pe spate
Din rănile ce nu mai m-au lăsat să respir.

Și acum încerci să deschizi cartea
În care m-ai notat de atâtea ori
Dar filele sunt albe, dar filele sunt mute.

Căci nu sunt slove, nu-s cuvinte
Să îmi cuprindă-un singur simț,
Iar tu vroiai ca să mă-nchizi
În plasa ta de fluturi albă.

Eu nu am aripi, am visare,
Și mă prefac în fum albastru
Când tu ai vrea ca să mă picuri
Din călimară, printr-o pană.