încă o dată mă farmeci cu liniștea ta decupând clipe
aici si acum spui răsturnând universul în franjuri
de îngeri lumina iubirii dospind
încă o dată privirea ta alunecă
râuri albe cosind serile
cu gustul păsărilor plecate
din aripi ritmând armonie

iubirea ta e ceva între dor si izvoare
aclamându-și ardoare în liniști febrile
încă o dată martor unicei forme ce-o lași peste mine
culoare de lebădă adormind crizanteme
între noi aici si acum se înalță
noi universuri din flori lacrimate
curg miresmele repezi

întotdeauna am simțit privirea ta
mai mult decât un foc poate o prăbușire de dor
pe aripile cerului învelindu-ne
poate acel ritm dejucat de golurile albastre
din care clipa își urzește cadoul
intimității supreme pentru noi
sunete curate pe diapazonul iubirii

încă o dată și încă o dată
tremură timpul curtat de romanță
abil strecurată-ntre noi
întinderi de focuri pe apele
iubirilor albe

încă o dată îmi atingi viata
într-o exclamație mimând dor năpustit
peste aripile mele retrase
și știu ca toamna miroase
a viori decupate în inimi ce zboară
iubirea la mine în țară