Dacă aș fi furtună
te-aș învălui în aripile mele pustietoare
te-aș ridica în vazduh și te-aș pierde
într-o oază neaflată de vise
unde să-ți privesc doar eu chipul
oglindindu-se liniștit
în apa vieții

Þi-aș aduce uneori cîte o ploaie de stele
să te lumineze în pustiu
m-aș preface apoi într-o dulce adiere
obrajilor arși de soare
te-aș păstra de nimeni știută
veșnic insetată de venirea mea
m-aș juca nebun prin sufletul tău

Dar oare cine e furtuna?