Luându-mi gândul de la lume
Aș alerga în munți înalți,
Să nu mai văd pe nimeni
Ș-așa aș fi mai fericit.

Căci nimeni nu-mi va striga vreun nume,
Și voi avea timp să răspund
La întrebări ce eu le pun
Iar nimeni nu le va corecta.

Căci dimineața doar pe "mine" voi avea
Și prânzul va fi pentru unu',
Noaptea nu voi încălzi pe nimeni
Cu povești sau cu minciuni.

Voi fi unul din copacii
Despre care-ntreabă filozofii
Cand va cădea el iarna
De face zgomot sau doar ca neaua se așterne.