Din iubire o căutare,
Se pornește un moment.
Și așteaptă ca să vadă,
Noul, ce-a murit latent.

Poate azi, sau poate mâine,
Vremurile, au să știe.
Copia scrisorii tale,
Ce-mi fusese dragă mie..

Ai lăsat-o doar pe masă,
Si un corb bizar, a luat-o.
Cand hlizindu-se ca, oul,
Iar pe jos el a scăpat-o.

Cu un tremur ridicând-o,
Eu citeam prin ele rânduri.
Și usor mirat uitasem,
Ca te știu pe tine, însumi...

Iar plimbându-mă agale,
Pe o urmă de loc gol,
Mă găndeam pe săturate,
Ce-am să fac, de-am sa fiu om.

Că-n retina umbrei tale,
Am să las o dezmierdare,
Ce să schimbe poate mâine,
A purtării tale stare.