Fiori reci simt pe spate, mă târăsc,
până am să rămân fără coate.
Aș vrea să ies din casă, să alerg afară,
dar mâna care mi-o intinde primul trecător
seamănă cu o gheară,
vorba pe care mi-o spune, seamănă cu un urlet,
iar ușa trântită în urma mea... sigur a fost un tunet.
Ceasul cu cuc atârnă greu la mână,
timpul e doar o coardă din a morții strună.
De ce sunt blestemat să merg în patru labe ca un câine?
De ce sunt obligat ca tot ce se va întâmpla ieri....
să știu de mâine?