și nici soră nimănui n-am să spun
sângele mamei
între ea și el
e un drum
pe care nu încap doi

sub fustele negre ale iadului
nu crește
alt mădular
zâmbesc misterios sau trist
când semenii cred că mă jignesc
dacă îmi spun: ecce
măgar

dar scoată
pe gură poteci de otravă
cresta-li-s-ar limba în vânt-de-cuțit
mirosul de turmă-i miros împuțit
ca apa florilor din cimitire

ajunge-mi dară plânsul
fântânilor de noapte ce m-au secătuit
e timpul să fac I-Ha
în ceasuri să stea ora
de spaimă
sau de cântec să-ncingă dracii hora
pe tigvele lor seci

ați izgonit cu silă bătrânii cu lăută
la instrumente noi
se cere-o nouă gură
dar de-ați topi ambrozia tinctură
și de ați face cu nectar gargară
în veci în voi n-o să tresară
modestul gând
al poeziei care nu se-nvață-n școală

cocoloșiți la mese fără hrană
si-labele –
de-ați fi păpuși de plastic! –
destinul vostru-l credeți un elastic
cu-același brăcinar
încingeți orice trup

eu gol prin lume umblu
rușine de mine nu mi-i
am venit aici să strig lumii:
Împloditură!
și speciei mele: Scursură!
ah!
cu drag întrerup sexul
vostru oral

de aceea
ne-soră ce îmi ești nici măcar
ne-frate
am să îți tai țâțele tale de noapte
să nu mai sugă luna viermi
de celuloză

cățărat pe mormântul vostru
desculț
îl aud pe dumnezeul lui țuțea
tunând: pârț
„în cursul săptămânii viitoare”
caut un popă să îmi citească
de sfântul duh
de negăsitul
îmi deschide cartea cea mare

blagoslovire:

ați flatulat un aer de cuvinte
ați dezgropat cadavrul care minte
v-ați tatuat materia fără idee
și ați intrat cu verbul în femeie
apoi ați scris pe cruce: agonia
și v-ați vopsit în miere dihonia
ați siluit cu limba altă limbă
v-ați găinat pe fruntea zeei nimbă
ați izgonit martirii-n foi de carte
și ați numit curvia libertate
și s-au făcut zețarii editori
geambașii descoperitori

dar nici o seară nici o dimineață
nu vor avea în somnul vostru față