Uitat, flămând și singur
Petrec a cât-a toamnă
Otrava dulce-a vieții
Sorbind-o din pahar
Și gânduri mă frământă
Și bat la poarta minții
Și ploua-a câta noapte
Și -i frig, și e murdar

Orașul mut și rece
Mai trist ca altădată,
E prins în vraja toamnei
Și stă încremenit
Și parcu-i gol și tace
Și gânduri mă frământă
Și-i frig, și e-întuneric
Și parcă am murit

Și cimitirul rece
Cu cruci înghesuite
A oaselor trudite
Pe veci temut lăcaș
Mă cheamă și pe mine
M-afund în țărna-i udă
Dispar, sânt mort, sânt humă
E toamnă, sânt uitat.