Eu, sfârtecată de versuri
întreagă mă simt, fără tăgadă,
cum fructele dulci mâncate de viermi
purității lor
devin dovadă.


Când tu nu vrei să exiști,
să pot să trăiesc, mai rămân
fermentând în albastru, doar eu
și cuvintele
și nimeni stăpân.