Aceste crengi eu galben rod
Trăiesc aceeași zi de-amiază;
Se-aude-n biblicul efod
O existență mult mai trează.

Vin funingeii și sărută
Parul zeiței auriu.
Acea secundă neștiută
Mi-alege gândul străveziu.


Vorbire neîntâmplătoare,
Ce-mi legi cuvintele de îngeri,
Va veni seara și nu doare
Corola lacrimii din plângeri.


Oglinda iezerului calmă
Așteaptă frunza ca pe-o arcă,
Pe prundul liniei din palmă,
Vâslea o tânără-ntr-o barcă.


ÃŽn ruginiul din copaci,
Ce picură iriși în gânduri,
Când mă îmbrățișezi și taci
Și scriu spumoase, tandre rânduri.

Se-aude-n biblicul efod
O existență mult mai trează.
Aceste crengi cu galben rod
Trăiesc aceeași zi de-amiază