ating norul ca pe un monitor digital
dumnezeu e învelit într-un cearșaf de spital

trece un cocor purtând cheia morții la gât
de atâta toamnă iar mi se face urât

îi șterg sudoarea cu buzele mele de apă
mercurul inimii se înalță și crapă

îmi bat pământenii gleznele cu metrul
că le-am stricat sărutând termometrul

cad în cap sau poate în scrisu-mi de mâini
mă pansez cu limbă fierbinte de câini

sprijinit doar în membre solare
par o masă cu patru picioare

rid de echilibru țin pe frunte
pomana lor și vasele multe

ies aburii ca viermii din varză din carne
cuvintele mele sunt altora haine

umblu gol prin altarul rostirii lovit
de aceia ce mă vor jertfit sub cuțit

nu-nțeleg că-s viu și n-am să mor curând
că mă scriu când plouă pe pământ

că ninsoarea oaselor mi-e împotrivă
ca o rană mută sub colivă