Cu unghia mă scarpin în suflet
dar mă tem ca e prea ascuțita,
mă ustură aruncându-mă-n râset
in plămân o simt înghițită.

Mă târăsc cu mâna în pietriș de râu
iar colțurile mă gâdilă-n carne,
dau calul la o parte și mă vâr sub frâu
intre sârmă ghimpată și baionete de arme.

De boală incurabilă îmi suferă eu-l
il prind în ghiare și îl strâng,
imi jupoi pielea și îi storc seul
lângă mormânt stau și plâng.

Ascultă-mi din gât amarul ca fierea
imi curge o băltoacă prin gură,
s-a strâns sub picioare lucioasa ca mierea
e sufletu-mi în zeamă de mură.