Îmi poți spune vânt,
Căci sunt rătăcitor, amăgitor,
Și mereu zbor…
Îmi poți spune pământ,
Căci mă simt grea
De atâta simțire,
Mă simt de neclintit în fața mea…
Îmi poți spune văzduh,
Căci îi îmbăt pe toți cu vise,
Prin mine zboară pasări și cântă libelule,
Iar norii-mi sunt veșmânt…
Îmi poți spune și apă,
Căci firea mea e-albastră
Și pururi indecisă,
În veci neliniștită…
Căci firea mea e-albastră…

Dar spune-mi și maree,
Mai bine val sau stâncă,
Și îmi poți spune scrum,
Căci focul meu se duce
Și jarul nu rămâne
În noaptea de deșert.
Îmi mai poți spune vânt,
Căci mă topesc în vânt,
În apă mă scufund,
La suprafață și-n pământ.
Îmi poți spune oraș,
Căci zgomot am în mine,
Și ziduri, și suspine,
Și valuri sfărâmate-n gol.