Ochii tăi reci nasc cuvinte moarte
magnolii viscolite îmi bat la geam,
steaua mea s-a stins târziu în noapte
iubirea ta a fost mai mult decât visam.

Tristețea mea te mângâie cu degete de fum,
Lumina ta cernită îmi piere printre gene,
Amintiri nu va avea decât clipa de-acum,
Străini și goi vom fi înmărmuriți în vreme.

Fructe amare ne-or crește în pământ
și rădăcinile ne vor zbura spre cer,
Vom îmbraca în primăvară nou vesmânt
Fără folos!!! Suntem pudrați cu ger.