ultimele clipe sunt întinse la maxim
încât acum timpul pare o pânză de păianjen...
colțuri întunecate uitate de mult
încă păstrează câte un scârțâit trist
pentru cel ce visează uneori
la ziua de...atunci
când umbla desculț
fără să se gândească dacă
va lăsa urme...
fantome parcă se descoperă una pe cealaltă
dar se feresc,
când cuvinte nespuse se ascund din colț in colț.
bocanci grei și reci apasă
dar nu trezesc nici un suspin...
mai sunt totuși urme?