II


între noi s-a ridicat ieri un cântec
nu l-am zărit deși l-am pândit
femeia mai poartă în pântec
copii de-o șchioapă făcuți cu primul iubit


pânza de paiangjen acoperă pervaze
fluturii cad pradă unui tir de cuvinte
roua peste câmpuri topită de raze
nimic nu mai e în jur ca-nainte



șerpii încolăciți pe trunchi după mere
beau lapte crud acrit în cămară
prind cheaguri în faguri de miere


albinele mi-au făcut umbra ast-vară
viața-i refugiu adăpostită în sere
și cântec vechi fredonat într-o seară