Iți scrisesem într-o iarnă,
scrisori cu amintiri
dintr-o altă viață..
Nu știu de ce...
Intâi, ca să mă uit pe mine însămi,
să trec peste zăpezi și peste îngeri
să-ți găsesc mâna dreapta,
și să ți-o pun peste a mea
să scrie pe hârtie,
ca să treacă prin mine, gândul tău.
Apoi, să mă regăsesc
printre vise, într-un fulg de nea,
și să mă opresc pe palma ta caldă
să-ți simt inima...m-am topit însă…
Imi mai amintesc doar că am agățat
o lacrimă de zapadă, drept sigiliu...
și am plecat.

21 noiembrie 2005