trei ani și apele nu au secat încă
acel izvor plin de răceală de munte și pietre dure
se zdrobește într-o cascadă fără fund fără senine de nopți
acel izvor căruia i-am rupt stăvilarul construit din nuiele și frunze de brad
oierii și-au adăpat turmele în verile toride
turiștii au aruncat bănuți fermecați de pe podul
pe care eu cândva l-am numit

uitare

pod... pod pe care niciodată nu m-am lăsat să stau

trei ani fără rimă trei ani fără șoapte
fără mângâieri pe zâmbetul creionat în vâltori și susur limpede de tăcere
sărut... sărut fără rimă și fără gropițe în obraji
sărut fără mine

azi...
izvorul meu s-a vărsat într-un lac glaciar
într-o groapă de munte unde cândva era un cimitir de dinozauri
dar azi nu mai are fund
dar azi m-am rătăcit într-un crepuscul mutilat de apele reci
unde din când în când mai simt un ac de izvor sălbatec
ce mă înțeapă
drept aducere aminte