sângelui i-au crescut crengi
cât îl judec cu zile lungi
îl leg de azimut si paște totul in jurul meu
și eu i-am crescut pe umeri
pentru a nu mă zări
pentru a-l lăsa sa-și privească
animalele ce vin sa se-adape in el

o foame minerala mă cuprinde
pe întortocheatele sale cărări
către un sud istoric mai cald
se-ndrăgostește uneori
și-atunci mă privește in ochi
pentru a nu-nnebuni

a început sa se hrănească din mine
mă soarbe calm
sub umbre carnivore
cu mișcări planturoase si săgetat de plăcere
și deși știu ca m-așteaptă o pieire tăcută
deschid pleoapele pentru o clipa
în zori