Ce soare curge-n toamnă pe final !
Frunzele-au căzut și nu mai are cine
Dansa în spotul luminii ca de bal...
Copacii-s goi, cu crengile străine .

Scorțoși și aspri se întind spre iarna
Străini de razele-preludii de minciună,
Privesc in jos spre poale unde blana
Coroanei lor e gata sa se descompună.

Si aburi reci se urcă dinspre drumuri
Iuțite gânduri vârtejuri spre tării rebele...
Cu sufletul m-amestec azi în fumuri

Că nu îmi plac geroase ierni cu stele
Introinenite-n ghețuri mari de domuri.
Cu gandu-n primăveri m-ascund de ele !