Cometele s-au despărțit de univers
Peste esențe cade-un vers
Curînd eternul înțeles
Este pătruns de găuri negre.

Plutește în eter o lume fină
De mici bucăți de ființe vii
Ce se-ntîlnesc aici peste vecii
și pretutindeni fără nici o vină.

Din găuri negre fulgerînd
Cuvîntul le unește împreună
Lăsîndu-le așa cam o secundă
Și apoi le dă eterului cîntînd

O simfonie înfierbîntată
A cărei sunete și azi se-aud
Într-o tăcere glaciară
Cuprinse doar de ochiul surd.

Din stîrvul clocotind de viermi
La margine de galaxie
Cuvîntul poate face mîine
Un alt feeric univers.

O clipă e de ajuns pentru vecie
Căci mîine el va fi ce-a fost
Și-i fericit fiindcă o știe.