Am lovit cu tâmpla
podul căzut al palmei tale.

Să nu râzi.
Să nu plângi.

Vreau să pictez
în coasta mea, crăpată
de apăsarea sânului tău drept,
departele meu de aproapele tău,
nașterea deopotrivă ca o murire,
și câte și mai câte vreau să pictez !

E târziu...
de ce te doresc
numai în zilele de iubit alge și gene
dimpreună cu peștii?

Sunt totul numai o rană adâncă....
Apoi totul o ia de la capăt.

Lovesc cu tâmpla
podul căzut al palmei tale
...coasta mea stângă de sânul tău drept
mi-o zdrobesc.

Natângă și disperată.